Limba română
“Nu ştiu alţii cum sunt” dar mie îmi place să vorbesc cât mai corect limba română. În şcoala generală am avut diriginta, profesoară de limba română, care ne-a “băgat pe gât” limba română.
Se întâmplă adesea să găsesc cuvinte despre care nu ştiu sigur dacă sunt în limba română, sau cuvinte la care nu ştiu care este pluralul, apoi aud cuvinte care nu ştiu ce în seamnă şi alte câteva nelămuriri care există în limba noastră.
Atunci când am aceste tipuri de nelămuriri apelez cu încredere la dicţionarul explicativ al limbii române; este varianta imprimată, care e ditamai „cărămida”, apoi este şi varianta electronică, un progrămel care se instalează pe computer, sau varianta on-line, pe internet; eu folosesc http://dexonline.ro/
Ultimele 2 variante sunt mai uşor de folosit pentru că poţi căuta mult mai uşor şi repede cuvântul dorit.
O altă problemă constantă întâlnită în limba română este verbul. Câteodată mă crucesc când aud anumite conjugări ale unor verbe uzuale. Prin peregrinările mele virtuale am găsit http://www.verbix.com/languages/romanian.shtml care mă ajută destul de mult în găsirea conjugării corecte a verbelor.
Când aveţi nelămuriri legate de limba română nu ezitaţi să vi le clarificaţi, pentru a nu prolifera greşeli pentru cei din jur.
Succes în clarificarea nelămuririlor legate de limba română.
Oportunismul ideologic pe timp de criză
După cum spuneam într-un post anterior vorbind despre criză există unii care ştiu să profite de apatia în care ne-am cufundat. Căci precum în jurul unei corăbii cu vele, nemişcată pe o mare fără vânt încep să dea târcoale rechinii amuşinând-şi posibila pradă, aşa şi în jurul nostru, cei impasibili, doborâţi de criză şi toropiţi de lipsa ideilor şi posibilităţilor se învârt rechinii ideologici prezentându-ne mirajul utopic drept reală oportunitate.
Apatie
Criza... de 2 ani am ajuns sa auzim şi să folosim cuvântul ăsta mai mult decât mama şi tata în primii 2 ani ai copilăriei noastre. Ne-a intrat nu doar în vocabular, ci peste tot: în farfurie, în rezervor, în buzunare, în pat, în vise în toate cotloanele existenţei noastre. Ne-a tocit speranţele, planurile, culorile în care priveam viitorul până când am devenit apatici. Adică, până la urmă, noi ce putem face? Noi nu avem putere iar cei care o au nu ştiu ce să facă cu ea. E o apatie mondială. Dacă până acum ne uitam prin vecini invidioşi şi râvnitori la nivelul de trai sau la oportunităţile de care se bucurau acum vedem că vecinii se uită unii la alţii aşteptând ca cineva să sune trezirea. Italia se uită la Franţa, Franţa se uită la Germania, Germania se uită atent la Grecia, Spania, Irlanda şi Portugalia. Ne uităm, observăm, ne mărginim să facem declaraţii prudente şi aşteptăm. Aşteptăm ca apatia să îşi facă efectul....
O lume fără România
M-am săturat ca doar chestiile negative din România apar cel mai des în presă, aşa că m-am decis să public acest filmuleţ despre cum ar fi lumea dacă nu ar fi existat România. Unele chestii spuse acolo nici eu nu le ştiam, deşi sunt român.
Luaţi acest clip ca pe o gură de aer curat şi fiţi mândri că sunteţi români, nu vă lăsaţi călcaţi în picioare ascunzând identitatea voastră şi să nu aveţi niciodată reţineri că sunteţi români.
